Să-mi spui de câte ori te pierzi
pe-alei de labirinturi verzi,
întunecate… să-ți descui
din ceață, frigul să-ți răpui.
Să-mi spui când nimeni nu te-aude
și-ai vrea să strigi și lumi sunt surde…
s-alerg, să mă anin de-un cui,
să-ți fiu icoană, rugi să pui.
Să-mi spui de nu mai poți să zbori,
de prinsă-n mreje… să-ți tai sfori,
să-nnod în cozi de zmeu, să sui,
să te port fulg de vis oricui.
Să-mi spui când nu mai ai speranțe,
să-ți compun versuri la romanțe
să-ncânte timp, plecat hai-hui
în urmă-ți… că-i al nimănui.
Să-mi spui de-mpreajmă iar să-ți fiu
cum voal de păr, miresmi să-ți ții
să nu se-mprăştie nu ştiu cui
ce nu păstrez, căci alta nu-i.
Să-mi spui în gând -că tot voi şti
de-mi cauți suflet, dorinți vii
ce le-am pe veci, dulci, amărui-
de cum ești tu, să-mi spui, să-mi spui.
Să-mi spui tot ce destin propui
cu dulce glas ce-l ai, să-mi spui,
să-mi spui tot ce nu poți să spui;
că înger eu îți sunt, de-mi spui…
Să-mi spui tot ce-ai fi vrut să spui,
să-mi spui ce n-ai spus nimănui,
să mă topești de glas ce spui…
Să nici nu fiu, de tu nu-mi spui!…
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorința de a fi confidentul unei persoane dragi, oferindu-i sprijin și înțelegere necondiționată. Vorbitorul se oferă să fie un refugiu, un sprijin și un ascultător atent, gata să primească toate gândurile și sentimentele, chiar și cele nespuse.