Ți-am pus o simplă întrebare;
„-Te-ai învățat, cu fața mea,
că sunt bărbatul tău?”
Era-ntr-o joie oarecare;
stăteam lipiți pe-o canapea
cu gânduri duse în ecou.
Eram urmași de aventuri
ce derulam ca-n filmul mut;
secvențe de-un amor părtaș,
de rupere de legături.
eroi de un divorț trecut
și-un viitor sinucigaș.
Visam maturi cu gând de tineri
să reparăm piese uzate,
ce n-am întreținut, culpabili.
Eram la vârsta înspre-o vineri
din zilele ce-s șapte toate.
iubirii eram irecuperabili.
Și suntem ca și-atunci, la fel
repudiați, din falsitate,
în trup și suflet reînoiți;
avem doar fericirea țel,
nebuni într-o fidelitate.
De drogul vieții amețiți!
Sensul versurilor
Piesa explorează o relație complexă, marcată de trecut și greșeli, dar și de dorința de a repara și redescoperi iubirea. Vorbește despre maturitate, regrete și o formă nebună de fidelitate, sub influența "drogului vieții".