Privesc în gol, nu mă mai simt,
Mi-am luat iubitele la rând..
Cât de frumoase sunt în gând;
Nici nu mă-nșeală, nu mă mint.
Le simt pe rând dulceața pielii,
Le-am sunetul de glasuri fine..
E precum ieri, sunt lângă mine;
Jucăm tumultul vânzolelii.
Le iau de mână, îs la cafea,
Mă pierd în ochi-n culori diverse;
Sunt și fidele și perverse..
Mă văd trântit pe-o canapea.
Am gustul gurilor nesațe
Înroșite de frecarea vrerii;
Mă pierd în sânii despuierii..
Simt aburul de-amor pe brațe.
Am muzică de zbat în gând,
Fior mă trece din emoții;
Cu unele.. le-nșelam soții!
.. Sau poate eu eram la rând?!?
Sensul versurilor
Piesa explorează amintirile unui bărbat despre iubirile sale trecute, idealizându-le și retrăind momente intense. El oscilează între plăcere și regret, reflectând asupra infidelităților și asupra rolului său în aceste relații.