Minciuna se strigă pe stradă, năucă în succes de dreptate,
Nu-i nevoie s-aducă argument, e ajunsă acum sanctitate
Şi zboară împuţind ce-s valori, din gură în guri se tot spurcă
Precum e bacilul ori virus, ce gazdele îşi schimbă.. Năpârcă.
E-n vârful de soclu minciuna, mai presus, stă pe dur piedestal
Că-i mult prelucrată, abilă într-o eră de hâd digital..
Adică se mânuie în mase, se pune lipită pe sticle
Cu chipuri ce-o scuipă parşiv, creând mult visate ispite.
Dar e şi lugubră minciuna, se târâie în mâzgă, în mizerii
În care tot colcăie pegra, pungaşii scrobiţi, pişicherii
Ce-o fabrică zilnic tenace tăind adevăr în bucăţi..
Să-l facă mixaj ordinar, să schimbe înţelesuri şi dăţi.
Minciuna-i aşa siropoasă, la mulţi creând drog de plăcere,
Exemplare fragile de minte, de crezuri ascunse-n tăcere.
Adeşi masochişti psihopaţi ce răul îl pronează de bun..
Clonajele sputei murdare ce tot o reînghit în nebun.
E ajunsă minciuna o plagă, un cancer etern incurabil
Din lumea celulelor crude ce pun pe eşafod veritabil,
E mimul dreptăţii în crimă, e răul înmulţit bestial..
Minciuna e summum de trivii încinse de gustul penal.
Minciuna nu e doar modernă, e culme la întregi experienţe,
E prostul fălos neprobat, ajuns promovat competenţe,
E scârba ce umple palate, prin mii microfoane întinsă
Să ducă în eroare un popor.. Ţară vie, face o Patrie stinsă!!!
Sensul versurilor
Piesa descrie omniprezența și efectele devastatoare ale minciunii în societatea contemporană. Minciuna este prezentată ca o forță corozivă care distruge valorile, manipulează masele și subminează adevărul, transformând o națiune vie într-una stinsă.