Sunt vizitator
într-un ospiciu
cu personaje tot cât un popor
şi circumferinţa cât o vamă;
unde cu toţii ţipă din interior
că se simt bine,
da-ntr-o nebunie de-o psihoză maniacală în plin exerciţiu
de convingere a deţinerii adevărului de pus în ramă,
stând atârnaţi să pavoazeze pământul cu reclamă,
fiindcă pe-afară, ca un mărăcine
plin de ţepi, mai mult un fel de-aruncător de săgeţi
otrăvite de către nişte aşa-zişi isteţi
-spune masa de pacienţi
gesticulând, ţipând-
se practică nedreptatea închipuită.. dup-un bolnav tipic,
fiind locul unde nu-i nici vorbă de vreun diagnostic
sau e refuzat ostentativ; cu toţii-s genii, sunt potenţi,
deci vindecarea nu se vrea, că-i lumea lor.. şi-i din străbuni, se pogorând!.
Deci se practică cu succes medicina într-un soi de decadenţă
c-o imensă doză -în funcţie de şpagă- de indiferenţă,
totul se administrând de nişte.. organe aşa-zis locale (?)
după mai multele petiţii
prin răspunsuri lapidare,
printr-un grai cu multă violenţă;
căci totul se clădeşte pe bază de ambiţii,
cu mitomania-n semn de bun prognostic
şi unde cleptomania-n lipsă, e-o dovadă d-impersonalitate, ceva moale,
neînsemnat de mic..
Iar de se strigă din exterior, din jur, se-oferă ajutoare,
se insistând chiar şi prin porta-voce
că-năuntru se fură -şi-o fac şi cei ce fug şi care mult prea mult se-njură-
nu-s pedepse!..
se păcălesc, plătesc cum să se mintă,
se-aleg nu pentru a-şi face vreo dreptate;
doar se plesnesc
când se găsesc
la apă, jucând lepşe
şi nefiind nicio şansă.. doar scuipă ades prin garduri
să-mprăştie endemia..
Şi ăştia sunt doar „soft”, nu „hard”-uri,
nu vor legaţi, vor „free”,
să circule afară,
să strige „Omenia
unde-i? Vrem para egalitate,
să fiţi ca noi.. Şi noi, noi voi!..
C-aşa-ţi promis.. Dreptate!”
Şi mulţi îs negri; laii care-şi fac copii cu mii,
se spală rar aşa-ntr-o doară
şi strigă c-au nevoi!..
Ăsta-i răspunsu-atroce;
ei zic într-una c-au dreptate,
că nu-i niciun ospiciu, e doar o oază-n vis, un loc de-nvăţătură
şi lumea, ea, e nebună-n jur!.. Voi sunteţi impostură,
că lauri nu se-acordă seminţei de posteritate?!?..
.. Să fie o ţară, vreun popor.. O parodie?.. Şi loc şi pacient, îmi sunt.. soră şi frate???..
Sensul versurilor
Piesa descrie o vizită într-un ospiciu, unde pacienții, într-o stare de psihoză, percep lumea exterioară ca fiind nebună și nedreaptă. Ei se consideră genii in înțelegerea lor, refuzând vindecarea și perpetuând un sistem corupt și decadent.
