Nici nu mi-aş fi închipuit ce bine-i să fii prost;
Doar s-ai tupeu perfid, să trăncăneşti fără de rost!..
Că sigur vei găsi imensitate de fideli, fidele,
Toţi asemănători d-inepţi, de hoţi, de jagardele.
Unele, unii-s mult mai proşti, căci prost trebuie să fii;
Să ai ceva adică, aproape chiar să.. ştii,
Inconştient, că nu eşti chiar cretin,
Adică prost de lene, imbecilitate.. nu în destin!.
Şi-atunci există şi categoria nuli sau nule,
Ce n-au cale de-ntors, ce ştiu s-alerge numai după.. (libelule) ;
Să-şi întreţină corpul, fizicul spre desfătare..
Mai rău însă-i c-ajung vedete!? Grav, chiar.. şi directoare!.
Iar culmea gravităţii-i când din teribilism
De la alţi proşti puşi, ajung ei, ele.. un paroxism
Şi chiar pot duce, sau conduce, o lume inocentă
Spre dezvoltare planetar-a propriei prostii.. Transmisă prin placentă!!!.
E categoric evident şi experienţe demonstrează
Criteriul de-a ajunge la conducere.. Cum totul avansează;
Uitându-mă-mprejur la ce alegeţi, dintre cultivaţi şi-agnoşti,
Ştiu cum vom deveni cu toţii!.. Cunoaşteţi, ceva proşti?!?
Sensul versurilor
Piesa satirizează ascensiunea proștilor la putere și influența lor negativă asupra societății. Autorul critică modul în care incompetența și lipsa de scrupule pot duce la conducerea unei lumi inocente spre un viitor sumbru.