Nu-i nicio legătură ancestrală,
Genetica și sânge nu-s la fel.
Ea poate fi-ntre doi sau mondială;
E-o presupunere de acceptare reciprocă cu un singur țel.
Efectu-i de reacție, e-n lanț,
Nu o cunoaște nimeni cu exactitate.
Nu ne-am luat timp să facem un bilanț,
Statistică, s-o explicăm, pentru a putea apoi să-i dăm dreptate.
Pătrundeți deci cu mine împreună
În adâncul neștiutului divin,
Căci mâna când v-o dați e-o legătură;
V-alegeți frați ce nu-s, sunt euri separate, cu același chin.
De sunteți de aiurea, printre depărtări,
Contact nu-i fizic, este-o plasmă-n gând,
Îl simți, aproapele de braț și de cărări,
Ce-s și ale tale. Știi de-ar vrea să stea sau să-l ajuți mergând.
Nici mama nu ți-e aproape, nici soție,
Copil de-i câteodată, nu se știe!
De suferi la nevoi, la ajutor ți-e bucurie,
E propriul său mister de existență, un liant gigant… PRIETENIE!
Sensul versurilor
Piesa explorează natura complexă a prieteniei, sugerând că aceasta depășește legăturile de sânge și se bazează pe acceptare reciprocă și sprijin. Prietenia este prezentată ca un mister existențial, un liant puternic care ne conectează dincolo de distanțe și circumstanțe.