Trădarea în persoană cu gând în necroză,
Minciuna bisată să împlante psihoză,
Hoția ascunsă sub fața de înger,
Călău serial de-un sublim, pus în sânger.
Demon de putere exersată-n excese,
Din mult înșelat de naiv, făr’ să-i pese.
Viol de speranțe induse-n parșiv,
Mizerii-n cuvinte înspre drept, laitmotiv!
Hienă ce roade, la os, interese
Și-nfașcă peșin, să-l exporte-n adrese.
Canalie scârbă ce-ar arde și mamă,
Christos ar zidi, spânzura de-o năframă.
Veninul, ce piele străpunge cu ură,
Să vadă doar sânge, când inimă fură.
Pericol la țară, ce-o vinde pe-un leu
Și-n negru sfărâmă culori, curcubeu
De vis, năruit, al săracului biet,
Lăsând-i copiii pe drumuri… Ascet
Ce n-ar da la nimeni, că nu vrea să pară
Că are… Că lui nu paraua i-e chioară;
Averea neavută înainte-i căpușă,
Făcută colos din cadou de mătușă!
E el, asasinul din fund, malversatul
Rânjind că-i străjer pentru voi…”El e Statul”!?
Zăganul cu ochi de acvilă venală
Ce vrea țara LUI, doar a lui toată, goală
Și neam pustiit pe tărâmuri vecine,
Buboiul de rău, pretinzând „Vă vrea bine”!?
E bestia hâdă ce vinde chiar țară
Și voi, un popor, vă percepe în fiară;
Să moară oricine, doar el să respire,
Blestem de Satană, vă vrând nimicire!
E și-un colectiv, o partidă, partid
Puroiul politic stârpind individ,
O hoardă infamă ce-n rob vrea popor
Să-l aibă unealtă în cozi de topor!!!..
E el, diplomat, te vânzând la dușmani;
La el nu-i onoare, e-un număr de bani,
E hidra ce ia, nici nu știe ce-i plata…
Și întinsă-i pe-o țară…”Persona non grata”!.
Țara mea, ce păcat… Și le vreau judecata!.
PS
Doar numiți-i, c-aveți definit… entitatea!!!
Sensul versurilor
Piesa este un atac vehement la adresa corupției și a trădării din sistemul politic. Descrie o figură sau un grup care exploatează și manipulează țara și poporul, lăsând în urmă distrugere și sărăcie. Autorul își exprimă furia și dorința de justiție.