Nu poate nod să facă din fire dezlânate;
N-ajung nici cap la cap. Se rup, reînnodate!
Orice plecat e-ntors din drumul început
Şi nici tot -strâns de mână- n-ajunge la sărut.
Şi banul, strâns cu greu, sfârşeşte prematur;
Se pierde-n dublu, doar la gândul; „Cum să fur?”.
Chiar dacă alţii zilnic o fac ca pe-un business,
La tine nu se leagă; noroc nu ţi-e acces!
Nici pe copii nu-i ai, că nu le dai când cer
Şi cer mereu c-aşa-i azi; nu se mai poartă „ofer”!
Nevastă ţi-a plecat cu cel ce-o ia „s-o ţie”
Şi bruma ce-ai avut s-a pierdut în hoţie!
Şi diplome ţi-au luat; doar le-au pus poză nouă
Şi-afacerea ce-aveai s-a dus, sunt alte două
În locu-i, c-ai crezut cinstiţi asociaţii..
Dar lumea s-a schimbat! Acum te-mpart, ca fraţii!
Din ultimul avut ţi-ai cumpărat o casă
De la un turc urât, c-o româncă frumoasă..
Dar ai pierdut-o iute, erau din droguri banii;
„Tu trebuia să ştii!.. Complice cu golanii!!!”.
Ai vrut să schimbi din rău, ai părăsit şi ţară
S-o iei de la-nceput pe muncă de ocară
Şi viaţa ţi-a trecut cum apa peste pietre..
Rămâi spălat, curat, uitat pe alte vetre.
Şi-a rămas suferinţa, pe care n-o poţi pierde;
Cum bradul plin de ace e pururi, mereu verde!
Lipseşte doar pădurea de semeni, să te-ascundă..
Un paria-n destin, un om ce-a fost.. doar umbră!
Sensul versurilor
Piesa descrie viața unui om lovit de ghinion, care pierde tot ce are: bani, familie, afacere, patrie. El devine un paria, un om uitat și umbrit de suferință.