Sârgu-n șlefuire, năzuind perfect
Peste orice limanuri, o închinare ființei
În puritatea minții, competând defect,
Selectând pe fizic obiect credinței.
Debarasând Terra de orgolii fade,
Înalță munca-n ode, imnuri de etnii.
Uită ambiții avare, vânat să se prade,
Minciuni și hoții.. pretins nebunii.
Emulând frumosul, corpu-i în concurs
Se-nfrățind de-o sferă, din culori de piele
Ce prin minte-și dă mâna, „sans rembours”,
„Equals all around”, zâmbete la rele!.
Flacără din Soare s-aprinde-n explozii,
Răsplătind cu lauri inimi prețioase;
Și pe lupi de mare, juji, matrozi, aprozii..
Sufletele înalță, din umile case!.
Vis, atât de rar, în scurt timp de-o viață
Plictis ca să-l faci, ca pe o cutumă.
Mentor, ieri discipol, înaltul îl învață;
Scara-i, pentru om, lumea tot mai bună!.
Cântec, râs ferice, lacrimi așteptânde,
Pentru o altă dată sol de-a fi-n paradă,
Toți se întorc eroi; euri muribunde
Devin nemuriri.. de-o Olimpiadă!.
Sensul versurilor
Piesa celebrează spiritul olimpic, idealurile de excelență, unitate și fair-play. Este un imn dedicat competiției ca mijloc de a depăși limitele și de a construi o lume mai bună, unde valorile umane primează.