Mi-e scârbă de democrație
– Stați, nu vă repeziți, vorbesc de ce-i la voi, o tragedie –
Nu-n general,
Cum cea de-aici din.. Mont Real.
Iubesc democrația
– Stați nu vă-nveseliți, cea ce-mi păstrează seminția –
Deci cea reală,
Ce n-o mai am în țara mea.. natală!
Mi-e scârbă de democrație
– Stați nu vă repeziți, e una din prostie –
Manipulată
Înspre sărăcia mea.. subtil planificată.
Iubesc democrația
– Stați nu vă-nveseliți, cea ce-mi respectă din trecut, copilăria –
Căci merit dar s-o am
De drept, nu doar s-aud de ea.. și veșnic s-o reclam.
Mi-e scârbă de democrație
– Stați nu vă repeziți, vorbesc de-o Românie –
Unde doar tu, în respect o asculți,
Nu îmbogățiții din furat.. tu făcând parte din desculți.
Mi-e scârbă, dar iubesc democrația
-Ce lumea a inventat-o prețuind frăția-
Nu să ne pierdem darul de-a vorbi, de-a spune
Cu plasture pe buze, muți s-o asumăm.. trăind deșertăciune.
Spuneți-mi cui să m-adresez s-o am
-Nu toată, cum la alții, doar un dram-
Nu doar prin dreptul la cuvânt, de mut, crezând c-ajunge
Strigăt, la cei ce nu ascultă.. Și-au numai gustul meu de sânge!?!
Sensul versurilor
Piesa exprimă dezamăgirea față de starea actuală a democrației, percepută ca fiind manipulată și coruptă, ducând la sărăcie. Autorul își exprimă dorința pentru o democrație reală, care să respecte drepturile și libertatea de exprimare, nu doar o iluzie a acesteia.