Mamă, cât de tânăr eram,
Puf de fulg de pe piept, când zburam
Cale-albastră din cer în priviri..
Nu mai rabd nostalgii, amintiri.
Mamă, cât de suplu eram,
Ca un paj prin idile fugeam,
Mlădios, lunecând pe speranţe..
Mi-acontam viitor de vacanţe.
Mamă, cât parfum degajam,
Dintre roze, nectar răsuflam,
M-aninam cu liane de braţe
De iubiri reînnoite, nesaţe.
Mamă, cât curaj emanam,
Cum vulcanul ce-n piept îmi zbăteam,
Prăvăleam orice zid piroclastic
Cu un şarm dezarmant, de sarcastic.
Mamă, ce frumos era totul,
Zile lungi, nopţi himere, norocul,
Nicio grijă de ziua de mâine..
Fericit doar cu banul de-o pâine.
Mamă, mamă, ce dor mi-e de mine,
Gloss, sau luciu-n imagini divine,
Incolore, de gri impregnate..
Doar de iris şi-n gând colorate.
Mamă, mamă, sunt dragul de eu,
Creatura-ţi idilică, zeu,
Ce-ai râvnit să-l ai veşnic aproape..
Suntem ambii.. din posteritate!..
30. 12. 2010
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorul profund pentru trecut și tinerețe, idealizând amintirile și regretând pierderea inocenței și a bucuriilor simple. Este o reflecție asupra frumuseții vieții trăite și a impactului timpului asupra percepției asupra sinelui.