Chiar nu v-ați săturat să-alegeți bunul rău, din ce-i mai rău
Și, nu vedeți că tot ce-i de jur-împrejur e numai nulitate,
Aleasă precum spuma de la supă?.. Ce s-aruncă, zău!..
Chiar așa crunt tot vă complaceți, dând la proști întâietate?!?
.. De unde atâta frică c-ar fi iar o dictatură, iar discriminare
În care v-ați rebălăci cu toții -ce-o chiar faceți zi cu zi-
Proliferând perpetuu, ceas de ceas, doar non-valoare?!?
Ori v-ați pierdut în așa hal.. sau însăși-vă, se pare, că ați fi!?!.
Nu-i oare atât de evident, atâtea teoreme-n teorii nătânge
Ce mâzgălesc hârtii, ecrane, cranii, răspândesc prostia
Și, nimeni nu se sinchisește, le tratând cu râsul infantil -ce se preteaz-a plânge,
Din ochi orbiți, cu nodul strâns la gât- celebrând într-un cor ipocrizia..
.. Cu nedreptatea multă, mult, minciuna, lipsa de respect, perversul și hoția?!?
27. 08. 2011
Sensul versurilor
Piesa critică starea societății, evidențiind corupția, ipocrizia și lipsa de valoare. Autorul exprimă dezamăgire față de complacerea generală în non-valoare și perpetuarea unor comportamente negative.