Mi-am agățat speranțele complet
În jocul întâmplării, prins de-un piolet;
Atârn de-o ață de mătase
De păianjen.. Ochii mi se acoperiseră în plase!.
Sunt un instabil, n-am decât credință
Materială de-o eventuală izbutință,
Ce-așteaptă oportunități în stat la pândă
La colțurile ascunse ale vieții.. O plăpândă.
Da-n fond eu sunt în schimb vânatul,
Capra neagră și-am menit tot Retezatul,
Făr-a dispune de vreo rezervație;
Mi se retează orice pisc.. orice tentație.
Eram ursit să fiu deschizător
În vifor, de trasee.. Un netemător
Ce-ntinde coarda.. Și-ncă sunt la fel;
Mi-o trec pe la centură prin inel..
.. Un cerc rămas, ce-l am de siguranță,
Câștigat asangvin c-o întâmplată alianță;
Apelativul feminin netezind drum
Mereu, mereu, chiar de nu-l fac.. Oricum!.
Așa e alpinismul sorților;
Se face evitând văile morților,
‘ntr-o trecere ascunsă fără vâlvă,
Să nu se afle eșecul.. dintr-o mică bâlbă.
Este-ntr-un vis lugubru tot urcușul
Pe tot Pământul, cu final câștig.. culcușul;
Căci stat în vârf, dac-ai putea s-atingi,
E-un scurt instabil echilibru.. prins în chingi!
Sensul versurilor
Piesa descrie o luptă continuă cu viața, o ascensiune nesigură spre succes, marcată de obstacole și deziluzii. Vorbește despre fragilitatea speranțelor și despre echilibrul precar al succesului.