Pleacă, stai, vino!
Nu știu… Cine ești?
Te mint! Rană alin-o,
Mai spune-mi povești!
Te știu?! Te-am uitat!
Ba nu, nu mai pot
Vino iar din plecat!
Dă-mi ceva sau dă-mi tot!
N-am nevoie de tine!…
Oh, ce zic, sunt pierdut,
Orice rău e spre bine!?
Ba e rău, dar l-am vrut!
Te urăsc când zâmbești,
Toate sunt un… totuna!
… Să las naibii minciuna;
Ele-s firi… Zână ești!
Pot trăi bine singur;
Până ieri te-am văzut!
Ah, fă sfârșit început!
Ba nu, pleacă-i mai sigur!
Dar ce am, ce-i cu mine,
Nu te merit de fel…
Poți pleca că-i mai bine!?!
… Am ieșiri de tembel?!?
Sensul versurilor
Piesa exprimă confuzia și incertitudinea într-o relație. Protagonistul oscilează între dorința de a fi cu cineva și nevoia de a se elibera, fiind prins într-un carusel de emoții contradictorii.