Nicio femeie nu ridică ode la bărbat…
Oare nu pot să-nalțe fizic un uman?
E doar o misandrie de handicapat
Sau e-un refuz, o considerație deșartă?
Vigoarea, forța, fiecare-i revoltată?
E preferabil vorba dulce, stilul?
Uităm că-n lipsă de mascul natura-i slută?
Floarea-i esență cu corola și… pistilul!
Evele-ar fi urâtele și sigur fade,
Femei lipsite de apreciere;
Ar fi perpetuu lumii să le prade…
Niciun Iisus n-ar fi avut la înviere.
Conjur pe partenere de planetă
Să facă cont indispensabilității
Căci lumea, viața, univers, sunt o ruletă…
Noroc de n-ai, El e de-ajuns… necesității!!!
04.07.2010
Sensul versurilor
Piesa explorează rolul esențial al bărbaților în societate și critică tendințele misandrice. Sugerează că absența masculinității ar duce la decăderea valorilor și la o lume mai puțin completă. Totodată, subliniază necesitatea echilibrului și a recunoașterii importanței ambelor sexe.