Nu ai noroc,
așa ți-e scris
să fii proscris
la orice joc.
Nu ai un ban
și-aduni nimic,
câștigi un pic
muncind în van.
Nu ai o casă
și-ai făcut multe,
printre insulte,
de mîna-ți roasă.
Nu ai copii
și i-ai crescut
cum ai putut..
iubit să fii.
Nu ai soție
că te-a lăsat,
bărbat ratat..
și n-o să vie.
Nu ai amici
și-ai ajutat,
mereu le-ai dat;
se-ascund, calici.
Nu ai putere,
slăbit de timp
de-un bun răstimp,
să faci avere.
Nu ai nici șarm
să cucerești
nuri femeiești..
bătrân jandarm.
Nu ai credință,
ce-aveai copil,
de lung exil
în suferință.
Nu ai nici somn
visând să iei
din vis idei,
să fii iar domn.
Nu ai valoare,
ești refuzat
și-ai încercat
viața-n reluare.
Nu ai nimic,
te-au uitat toți!
Repeți doar sorți..
Viața-i un tic!
Sensul versurilor
Piesa descrie viața unui om ajuns la bătrânețe, care constată cu amărăciune că nu a realizat nimic, fiind abandonat și lipsit de orice bucurie. Este o meditație tristă asupra eșecului și a singurătății.