Mi-am depășit deplin credința-n mine,
Ce o gândeam că-i de nezdruncinat;
Cuvântul-i cel puțin.. dezesperat,
Când doar zadar e.. Mistic intervine.
Greu explicabil; n-am niciun control,
Nici plan să fac, chiar dac-am mai făcut!..
Împiedicat mereu să-l execut
De convergențe din neant, fără vreun rol.
Nu sunt în niciun fel carieristic,
Cu crez că totu-n viață-i avuția
Și vrutu-n viață-i tot.. D-am inerția
De crez în „trend”, că sunt.. Irealistic!.
Mă am exemplul cel mai concludent
Al involuției pe scara de uman;
Orice credință pare-se-i în van..
Sunt neîncetat erou de accident!.
Sunt parte de-un întreg interactiv,
N-am prin predestinat nicio prerogativă;
Tot se decide hazardat.. Inițiativă
E doar o farsă de-amăgit, fără motiv.
Deci crez profund e doar eufemistic,
Că rezolvările dorite nu-s alese;
Depind d-inexorabile sensuri perverse,
În haos controlat.. De științele de mistic!
Sensul versurilor
Piesa exprimă o pierdere a credinței și un sentiment de neputință în fața unui destin haotic și imprevizibil. Vorbitorul se simte prins într-un ciclu de involuție, unde orice inițiativă pare zadarnică, controlat de forțe mistice și perverse.