Ce ştiţi voi, muritorilor perverşi,
Pe cine pierdeţi azi, definitiv,
Când aţi avut sinceritate, ca-n poveşti,
Într-un gigant ce rejetaţi fără motiv.
Uitaţi-vă-ndobitociţi măcar
La ce-s acum imagini de arhivă;
Oare veţi mai avea vreodată-un cărturar
Să vă asculte, om, fără eschivă?
Din mintea neagră, ce-o purtaţi uşoară
De goliciunea sumbră-n sentimente,
Îmi mai găsiţi un politician, aşa-ntr-o doară,
Să fie sincer, om, eminamente?
Îl meritaţi oare voi, laşii necitiţi,
Să-aveţi aşa valoare, chiar postum..
Slugi şi dezbinători, în fond nefericiţi,
Cu merit de-a rămâne-n viitor un scrum!
Vă-njur să fiţi cu toţii blestemaţi,
Orbiţilor lipsiţi de minţi, de carte,
Lui Păunescu, doar prin moarte să-i urmaţi..
Să pierdeţi trup şi suflet, de nimic să n-aveţi parte!
Şi vă blestem profund, de mii de ori,
Să n-aveţi parte de copii, de mame, taţi,
Să fiţi pe veci doar victime de-orori..
Pe viitor, neîntrerupt stigmatizaţi!
Vă plâng, nenorociţilor, de-o blasfemie
Ce-o promovaţi într-o mulţime de prostie.
Mă închin, să nu puteţi să mi-o mânjiţi şi mie,
Prin graţia lui Dumnezeu.. Hulită seminţie!
Sunt un fugit, cum şi mulţi alţii au plecat,
De frica voastră, frunţi golite de lozinci..
Mă-nchin din nou la Dumnezeu; v-am denigrat,
Fărâmă de popor.. rămaşi cum v-am lăsat!
.. La stadiul; minţi şi suflet de opinci!!!
Sensul versurilor
Piesa exprimă un blestem și o condamnare vehementă a unei societăți percepute ca fiind nedreaptă și lipsită de valori. Autorul își exprimă furia și dezamăgirea față de starea actuală a lucrurilor, blestemând pe cei pe care îi consideră vinovați de decădere morală și spirituală.