Crezare-i dai şi îţi ia ţel..
E infidel.
Munceşti pe bani şi-ţi dă niţel..
E infidel..
E lup, te-ar rupe.. Şi-a zis miel..
E infidel.
Aramă, „gold” îţi dă-n inel..
E infidel.
Fier ruginit ţi-l dă oţel..
E infidel.
Îţi vinde clopot.. clopoţel..
E infidel.
E hâd mesaj de ghiocel..
E infidel.
Uman culcat, trezit căţel..
E infidel.
Cuţit înfipt în piept.. penel..
E infidel.
Convins de vină.. nu e el..
E infidel.
Broscoi orăcăind, zicând că-i brotăcel..
E infidel.
Cu avatar de rai şi traiul de măcel..
E infidel.
Război dorind, lansează porumbel..
E infidel.
Ecologist ţăran, fugit în orăşel..
E infidel.
Cerut de iscălit, la simplu „bileţel”..
E infidel.
„Trecut” şi c-un copil spunând că-i nepoţel..
E infidel.
Urâtul ce-i vândut.. frumos, zicând că e la fel..
E infidel.
Iubirea-mi mare, fără niciun zel..
Sunt.. infidel?!?
Sensul versurilor
Piesa descrie diverse forme de infidelitate și ipocrizie, de la trădări minore până la minciuni grave. Finalul sugerează o auto-reflecție amară, punând sub semnul întrebării propria loialitate.