Avem o rasă în curs rapid de dispariție…
E omul, tocmai el – suprem în lanțul trofic –
În pierdere de sine, împins doar de-o ambiție
Să-și nege naturalul… „Selecția, e utopică!”?.
E-n contrasens naturii prostia să triumfe,
Că-i din născare urmă, sau lenea de-a învăța,
Ori și mai grav e-un cult; că multă, poat’ să umfle,
Cum spuma de la supă și, să triumfe ea!?.
Neadaptatul nu-i doar pui de om, copil,
Nu-i minus varianta, cel îndărătnic, bleg,
Nici cel pervers, ce joacă pe slabul, inabil…
Căci protejați se adună-n mulțimi… ce se aleg?!.
S-a inventat școlitul, mecena și discipoli,
Dar s-a pierdut esența, tot multu’ a câștigat
Proând silința, cultul, în semne de ridicoli…
Că sunt puțini, atipici… însemnul de ratat!?.
Nu vârful, nu elita, nu ele aleg drum,
Căi de urmat din știință, din inedit, talent.
Sunt snobii, de bun-simț, un demodat acum…
La modă-s hoți, parșivii, plagiator dement!?.
Handicapatul, biet, nu își asumă soartă
Să-și pună mintea-n trup, să-și adapteze vis…
Dizgrațios își întinde defect, lenea deșartă
Pe străzi, ca să cerșească… incitând „interzis!”!.
Tupeul, violența, instinctul animalic,
Sunt multele atuuri de pilde, reușite.
Pedepsele-s virtuți, instinctul canibalic
Nu sunt oprobiul public, sunt promovat… dorite!?.
Democrația-i falsă, având singur criteriu
Că multul, el, domină, nu calitatea-n sine
Și, dăm, inerți, crezanță nedreptului imperiu
Creat cu bună-știință, că răul… e un bine?!?.
E totu-n fond o lipsă, de-a face iarăși plinul,
A se repune-n coșul valorilor umane,
Plusul câștig de-o lume de-ași râuri destinul
Cu iscusința-n dar… divin să-ndrume vane!..
11. 08. 2016
Sensul versurilor
Piesa critică starea societății actuale, unde valorile sunt inversate, iar impostura și nulitatea sunt promovate în detrimentul calității și a bunului simț. Se deplânge pierderea valorilor umane și dominația mediocrității.