Există castul bestial,
Adică bestia în alb…
Preafericitul nostru dalb,
Patriarhatul imoral!
E cel cu totul aurit
Topind şi morţilor inele…
Bărbaţi, femei, încă-n obiele,
Ce-şi pleacă lui capul, smerit.
E poli… trucul, plin de truc,
Ce joacă poli patrafir…
Un securist mai abitir
Ca frunza de stejar… De nuc.
E orto… doxa impostoare,
Adică, se erijează în cap…
S-adune averi cât nici nu-ncap
În catedrale încăpătoare….
… Ce-ar vrea, pe banii mei, ai tăi
Şi apoi să spună „E de la mă-sa!”?
Cum şi Merţanele-s carosa…
La Preaperfidul, vechi vulpoi.
N-are nimic din sfiiciune,
Lui Dumnezeu nu-i portavoce.
E animalul hâd, feroce
Se hrănind din înşelăciune.
E sfidător şi întinde mână
Să i se pupe, să primească…
Că le el haina preoţească
E să-ţi ia sângele din vână.
El, este şef de atâtea moaşte,
De apa chioară din butoaie.
La proşti, e aducător de ploaie…
Iar de nu-i dai, nu te cunoaşte!
E plaga neagră de întreg neam,
Ce-l vrea ţinut în neghiobie.
E cramagiu cu vin de vie
Şi şef turist… de-al lui Adam.
E şi de Mall proprietar,
Căci cu el toţi o lasă moale.
E-autorizat să vândă ţoale,
Icoane, lumânări… El doar!
Şi-a luat păduri, mii de hectare,
Conace, vrea oraşe întregi
Şi-ţi dă el loc să stai, s-alegi
La cimitir… Că-i căutare!
Nu-i numai o nouă relicvă,
Ieşită de-o hazna fetidă…
Este precum la pom omidă,
Ce din crez roade… o goală tigvă.
N-are nimic din duh, iubire.
El, Luciferul, doar urăşte…
Ne-ar vrea şi iadul să ni-l căşte
El, Tartor la intrat, ieşire….
Se vrea la ţara mea pedeapsă…
Blagoslovitul îl refuză
Către popor, cu minte obtuză,
Ce şi-l slăveşte… să-l slujească!
Şi-a luat şi aer de tiran,
El să ne spună cum să fim,
Cum să trăim, ce să citim…
Să fim mai troglodiţi, aman.
Dar îl blestem şi lui să-i fie,
Aşa cum mie îmi doreşte
Şi, Dumnezeu să-l facă peşte…
Cu abis de-ocean… împărăţie!
Pedeapsa mea… la Preacurvie!!!
04. 11. 2015
Sensul versurilor
Piesa este o critică vehementă la adresa patriarhatului și a corupției din interiorul bisericii. Autorul denunță lăcomia, ipocrizia și abuzurile de putere ale liderilor religioși, acuzându-i că se folosesc de credință pentru a-și spori averile și a controla oamenii.