Nu facem, categoric, parte din primul bol,
Deși tot cu picioare gândim la fel, mereu
Și, doar arar lovim cu capul.. tot mai greu!
Oricum suntem de plâns, sau râs… și la „football”!.
Poate tocmai de-aceea avem cuvânt „halal”,
Că știm că nici piciorul, nici bila nu le-avem;
Și-am transformat din fotă, „fot” un cuvânt de lemn
Și-n râs, cutumă veche de horă, sârbă, în..”bal”?!?.
Și-atunci, ca-n toate avem la „prost”.. joc, explicație
Că nu-nțelegem tot ce-n lume-i lexical;
Că „foot” nu-i mascul-fotă, nici actul sexual,
Iar „ball” nu-i nici de supă, nici la cămin..”dansație”!.
Din joc al minții, șah, ce-aproape îi o sosie,
Atacu-i apărare, înspre-a nu se trezi „gol”;
Cuvânt ce-l adorăm, cum buzunar c-un pol,
Scuipând gazon, băloși, să crească într-o prostie!?!.
Mereu, oriunde, oricine, mai bun este, mai tare,
Speriați de bombe trase de masai, de englezi!
Toți sunt mai mulți în joc; echipe de chinezi!?!..
Și-n lene, alcool, femei, ne pregătim.. picioare!.
Nici cel puțin n-avem rușine, sau mândrie
Să vrem respect, cântări, să fim mai buni, eroi;
Dezumflăm „neînțepați” din „pre-umflați” cimpoi!
Oricum, la cât efort, luăm bani.. fie ce-o fie!?.
Din Țepeș suntem draci, mâine ne e horoscop!
„Înainte”, pentru-ai noștri de azi, este „înapoi”;
Cum n-am fi toți sătui de „Stat” și de nevoi,
Cu aleși ne pedepsind, în joc!?.. Și joaca-i scop!.
Ne-așternem toți cu jind; pop corn, pastile, bere,
Plini de speranțe, vise, spre ecrane tremurând.
Acasă ni i-am lua, murind de-ai adorând;
Mândrie să ne dea!.. Demult inima o cere!.
Speranțe prăbușim, din start facem final;
Mult prematur murim, de vii, tot mai devreme!
Nu știu ce-am mai putea să dăm, să se-ntreme
Un vis ce-l vrem real; măcar buni la..”fotbal”!.
Sensul versurilor
Piesa exprimă o dezamăgire profundă față de starea fotbalului românesc și, prin extensie, față de societatea românească în general. Versurile reflectă un sentiment de neputință și auto-ironie, subliniind lipsa de performanță și valorile distorsionate.