Mă strâng în colţ de-o amintire;
lăsat de tren într-o amiază
de-un târg molcom, fără primire,
doar singur, tânăr fără vază!
Stă scris; e, Râmnicu Sărat,
c-o crâşmă-n colţ, de navetişti
ce beau.. Maşina a plecat,
o iau pe jos, spre câmp de mirişti..
Sunt îndoit, în suflet tânăr
recent ieşit din studenţie;
c-o geantă plină merg pe umăr..
Simt iz de vaci, miros de vie!
Salut timid pe secretară
ce-i între zâmbet şi rigoare;
e-aproape gol, sunt toţi afară,
plecaţi prin ferme, pe ogoare.
Revăd cantina, pe nea Nicu,
un cocârjat cu vorba iute;
marea e galbenă ca spicu’
şi-n zare ferma care pute!
Sunt dus c-un cal şi o şaretă
în tânăr doctor, să văd fermă
cu şefi, ce-s toţi într-o gheretă,
vorbind şi cântărind lucernă..
În tâmple-am Purcea şi Tănţica
Blidaru, doctoru’ Iorgoiu,
nea Negoită, Bardaş, Vica..
Alexe şi Costel cu ţoiu’..
Mă dau cu suflet, tot ce am,
băiat de-oraş, în mreaja ţării
printre săteni; trăiam, munceam,
visând vacanţa-n „Vraja mării”.
Mi-am dăruit noi buni prieteni;
un Vali, Ticu, Mircea, Gabi..
Cu Baiu-n câmp ne spărgem pepeni
şi fetele-mi plăceau al naibii.
Da-s tot mai singur şi-s chemat
acasă, c-a murit mamare..
eram în grajd, tot transpirat
şi-am plâns.. nepotul, băiat mare.
Nu m-au lăsat să plec, s-o văd,
aşa era în comunism;
familia, chiar de-i prăpăd,
este-o celulă de marxism!?
Însă-am uitat, că aşa am vrut,
tot răul, înţelept de tânăr
şi mor de dor, cum nou născut,
de sânul mamei.. somn pe umăr.
Mă văd pe bulevardul scurt
plimbându-mă în sus şi-n jos,
privind, privit; să fur sărut
pe banca-n parcul răcoros.
În târgul dulce-al lui Vlahuţă
l-am întâlnit pe Sterian..
M-agăţ de viaţă cum maimuţă
de-o creangă fină zisă alean..
13. 07. 2011
Sensul versurilor
Piesa evocă amintiri din tinerețe, petrecute la țară în timpul comunismului. Naratorul își amintește cu nostalgie de prietenii, munca și peisajele rurale, dar și de pierderea bunicii și de constrângerile regimului. În final, își exprimă dorul de acea perioadă și de locurile natale.