Regurgitus sunt astăzi, jălbar cu multe ţinte,
„On target” denumite, în snob de nou model,
De-aşcoliţi ce adună diplome-n crez, ce minte;
E-o clonă din furat şi bou e-ou… din viţel!.
Şi-i multă, mult minciuna, tupeul cu hoţia,
Că-s devenite merit, cu titluri de nobleţe,
Ne păcălind şi ţara, pe cel ce dă simbria…
Şi moare un neam… odată, predestinat să-nveţe?!.
Mă jur pe toţi strămoşii s-audă, să-i trezesc
Din os sfinţit străjeri, din cultul rusticism
Să curme redundantul, pe cei ce săvârşesc
Ruşinea dezlânată… şcoliţii-n empirism!.
Estomacabil simţ ‘n icterice sechele
Îmi lasă gust amar, îmi sparge voal-timpane…
Şi-s depăşit că-s mulţi, sus-puşii de lichele,
Ce etnia îmi conduc… aleşi din proşti, cotloane!.
Nici moartea nu-i îndeajuns la reproduşii-n copii,
Mai sadice-n pervers, cu spirit mai japcan;
Inculţi cu şcoli plătite, cu mers ca interlopii,
Ce-şi fac adepţi din leneşi… tipare, după şan!.
Şi mor de-atât necaz, că dacă-mi pierd şi limba
Nu am cum să mai spun şi n-o să am nici cui…
Mă rog la Dumnezeu, că poate lume schimbă
Cu alţii noi, din vechii… Lui, ce-are îndestui!?!..
Cum Doamne, pe Pământ, alţii-s altfel? Să-mi spui!.
PS
Nu-s sigur Eminescu, dar mă-ntreb c-o povaţă;
Ai noştri tineri, oare, tot la Paris învaţă???
24.06.2012
Sensul versurilor
Piesa exprimă un sentiment profund de dezgust față de corupția și decăderea morală din societate. Vorbitorul deplânge pierderea valorilor tradiționale și trădarea idealurilor, simțind că viitorul neamului este amenințat.