Mereu mi-am dorit fericirea, mereu,
și-am luptat s-o câștig pe vecie,
dar chiar de-am strigat-o o viață, e greu..
n-o să vie.
Mereu mi-am dorit să n-am lipsuri, mereu
și-am muncit mult o viață,
dar n-am adunat, n-am talent de evreu..
nu-s pe piață.
Mereu mi-am dorit frumusețea, mereu
și-am crezut în oglindă,
dar nu-i vina mea, n-am avut pedigreu..
nu-i a mea, se perindă.
Mereu mi-am dorit s-am dreptate, mereu
și-am urât interesul,
dar chiar de-mi pun toga de arhiereu..
nu-s alesul.
Mereu mi-am dorit să fiu primul, mereu
și-am făcut multe școli,
dar n-am de la tată și mamă tupeu..
n-am idoli.
Mereu mi-am dorit doar iubire, mereu
și-am pus suflet cu totul,
dar chiar de-am dat inima ca pe-un antreu..
n-am norocul.
Mereu mi-am dorit sănătate, mereu
și zile și nopți n-am uitat-o,
dar chiar de sunt însumi un epicureu..
n-o mai am, am forțat-o.
Mereu mi-am dorit un confort minimal,
l-am crezut dobândit,
da-s victima lumii, ghinion triumfal..
n-am destinul dorit.
De ce oare noroc nu se-mparte egal
și-am recurs la suprema instanță,
dar se pare că totu-i clădit imoral..
nu-i balanță!?!
Sensul versurilor
Piesa exprimă dezamăgirea profundă a cuiva care, în ciuda eforturilor constante, nu reușește să atingă fericirea, prosperitatea, frumusețea sau dreptatea. Este o reflecție asupra inegalității și a sentimentului de a fi nedreptățit de soartă.