Am umplut un râu de lacrimi,
Cu el planeta-i inundată;
Mi-am plâns amarul, îs plin de patimi..
Din mine marea e sărată!.
Sunt stors de vlagă din străbuni,
Tot ce-am avut, mi-au luat cu japca
Şi sunt minţit că ei sunt „buni”;
Precum ei-s ziua şi eu noaptea.
Mă păcălesc nenorociţii,
Că-i un alt timp şi sunt de-ai mei.
Subjugă.. îndobitociţii!..
Pe ei i-alegi de vrei, nu vrei.
Mi-au luat avut de la strămoşi,
Din furt, au aură şi nimb
Pe boala mea sunt sănătoşi..
În vorbe goale viaţa-mi plimb.
Tot ei mă judecă pe bani
Să spun de unde totul am?!
Mă mint de douăzeci de ani..
Zâmbeau parşiv când îi votam!?.
Sunt hoţi, inepţi, anagramaţi,
Se ţin în găşti jucând „partide”,
Din banii-mi dorm şi-s îmbrăcaţi;
Geambaşi de suflet, minţi perfide.
Atâta ură am adunat
Şi am puterea să-i înfrâng;
Sunt toţi pământ, o apă, un leat..
N-o să-i votez.. să nu mai plâng!!!
Sensul versurilor
Piesa exprimă frustrarea și furia față de corupție și nedreptate. Vorbește despre cum cei de la putere mint și manipulează, furând de la popor și trăind pe spinarea lui. În ciuda urii acumulate, naratorul își găsește puterea de a se opune și promite să nu mai repete greșelile din trecut.