Daniel Aurelian Radulescu feat Goeteri – Copil Din Fila-Mi De Basm

M-am hotărât să-mi scriu de mine, viață
pe capitole din amintiri răzlețe,
că știu, că de mă leg cu mintea de trecut,
îmi regăsesc din seva sânului de mamă început
și-așa resimt în suflet diafan, binețe
de-o dimineață continuată-n primăvară, ață..
Îmi văd trei-patru roșcove pe-un șifonier
și mă văd mic de tot; mă spală tata-ntr-o chiuvetă
mică și-i cu apă rece în camera ce-i dormitor,
singura de la etaj și nu mă plâng deloc, miros îngrozitor
de mine, ce-am uitat, sau n-am știut de toaletă..
Poate așa s-explică c-am rămas „bogatul” gunoier?!?.
Cobor în beciul plin de apă după o furtună
stând în copaie, ca s-aduc din varza la murat;
tot eu, un sprijin la nevoie încă de atunci..
mă văd sub masă când priveam sub fustă la picioare lungi
de la frumoasa Irca, poloneza ex „call girl” lângă palat,
din Cazinoul din Sinaia, luată la câştig pentr-o arvună.
Mă văd la marginea de-oraș cu sfori și zmeul,
îmi pun la loc stomacul din sărit la o bătrână
și-mi văd cu cearcăne la ochi prieten, doar de patru ani, ce-i mort
de leucemie.. Stau culcat în piață sub foaia de cort
printre țărani, tarabe.. Gust din turta dulce, bună,
de un leu.. Mama mă-ncântă ca să vin la masă, cu jeleul!.
Am cărucior cu figurine ce se-nvârt dansând pe roți
și-am vizitat balena uriașă ce-a sosit cu bâlciul
unde mă ia în lanțuri un amic de-al tatei, „mare mahăr”..
mănânc „un ceai gol și-un’ cu pâine” cu mult zahăr
la mamaie; căreia-i văd și-acum ochii sclipind d-eternul, luciul..
plâng pui de arici înecați c-ar fi bănuiți de mâncat ouă, hoți!.
Îngheț la derdeluș lângă biserică pe coastă
și stau arzând la soare în ceaier privind furnici..
Mă pierd de-ai mei în liftul la Victoria din București
și-s mândru să mimez condusul de-o Pobeda de povești,
de la serviciul de la Schelă.. Îmi lipăie-n picioare zgomot de târlici
și alb, m-arunc în baltă; că șireturi nu-s în găurile toate.. Ce năpastă!.
Câștig de unul singur cursa de copii pe bulevard;
neînscris, cu tricicleta strâmbă, ajuns din întâmplare
și-i sperii pe vecini cu cheia cu catran și cui ce explodează,
sau fac conserve cu carbid, bombele ce detonează..
Aștept cu stoicism să vină tata, să mă critice mamare
de multele năzbâtii; praștia cu pietre, țambra ruptă-n gard..
Sunt mic și blond, am ochi de cer și-s ars de soare,
am multe scrijeliri peste picioare, mâini.. Neobosit
alerg fără sfârșit și-adorm ascultând Sadoveanu
și-aud repetitiv de sub pilotă poeziile cu Iancu lu’ Jianu..
Îmi pierd zulufii aurii; la zero-s pedepsit..
Visez mereu, nu am alt gând, doar vreau ca… să fiu mare!…….