M-am pus în palme într-o zi cu semn de văi,
În căutări de șansă-n bani și ața vieții;
Copii mi-i calculam de-s unul, trei sau doi,
Sfârșit va fi-n amurg sau zorii dimineții?
Umblam după noroc de-o fi să-l știu,
Nu-i important, n-aduce fericirea, oricum
Nu-l am și de-ar veni-i târziu,
Sosind când îmi sfârșește omenirea!!!.
Mă uit ș-acum pierdut și-aș vrea să schimb,
Să îmi tai singur căi, să-mi tai destin;
Chiar palma de mi-aș maltrata, n-am har nici nimb..
Mă las definitiv ursitei, n-o să intervin!
01. 07. 2010
Sensul versurilor
Piesa exprimă o căutare disperată a sensului vieții și a norocului în chiromanție, dar se termină cu o acceptare resemnată a destinului, marcată de deziluzie și lipsă de speranță. Persoana se simte pierdută și incapabilă să își schimbe soarta.