Cine m-ajută
să ies din abstract
de-o minte mută
în amintiri d-impact,
de-ndrăgostiri,
fără niciun contract?..
Să îmi reînviu
iubiri;
real de altădată,
un crochiu
din viaţă întâmplată
act cu act.
Am plin d-imagini
răscolite-n simţuri
şi-ntorc pagini
de album
pe jilţuri
c-un parfum de fum..
se reînnoadă vis
de-amor dezlănţuit,
când este interzis;
un incartiruit
sau doar un nedorit
de fost iubit.
Şi-s agonind
căci nu am vreo şansă
să mă reprind,
să pic din nou în transă
palpând
ce n-am uitat,
văzând ce nu-i văzând,
doar exersat..
şi-aş cere
nu ştiu cui,
de este vreo putere,
să fiu iar, iar hai-hui.
Cum pot acum să-ntorc
în braţe, ce le am la fel,
să las New York,
să mă culc la motel
pe drumul spre Buzău..
să reîntâlnesc
ce-aveam încă flăcău,
să mă-nvinovăţesc
din adulter în adulter;
să le găsesc pe rând
în dulcele mister..
să trăiesc trepidând.
Nu mai am cum;
n-am telefonul,
nu mai cunosc nici drum
şi-acum sunt doar un prost, eu „domnul”
fără tupeu
să mă pitesc la colţ
sau în antreu,
s-aştept ieşirea din servici
-de-ar fi norocul
să lucreze tot aici-
cu aerul de hoţ..
S-a sfârşit.. jocul!
15. 04. 2011
Sensul versurilor
Piesa exprimă regretul și nostalgia pentru o iubire pierdută și pentru vremurile trecute. Protagonistul se simte pierdut și incapabil să se întoarcă la acea perioadă, fiind măcinat de amintiri și dorințe neîmplinite.