Se-nalță vânăt scrijelit..
Ferestrele-n culori diverse
N-au flori.. Stau aninat neveste
Într-un contemplu!.. S-au oprit.
E plin de hăuri zis balcoane
Cu rufe ude, magazii.
Hidos privirii-i, nu-ți revii..
Ei sunt toți mândri, Ele doamne!.
Au loc ținut pe bancă-n față,
Nu sunt la muncă ziua toată..
Făloși cu pensie ce-au plată
Sunt toți „bolnavi”.. de lucru-au greață!.
Dar nu-i problemă, au mașini,
Copii-și duc și-și iau din școală,
Muncesc la negru că n-au.. boală,
Că-așa-și mai fac și-un ban „peșin”!.
Mirosuri sunt amețitoare;
Hazna-n amestec cu mâncare..
Liftu-i a vieții încercare
Și-i beznă tot pe coridoare!.
Sunt toți proprietari de drept!
Au cumpărat.. pe zece lei..
A trecut timp, acum de vrei
E-un milion (roni) preț corect!!!
Sensul versurilor
Piesa descrie viața într-un bloc tipic românesc, evidențiind sărăcia, corupția și lipsa de perspectivă. Locatarii se complac într-o existență monotonă, supraviețuind prin diverse metode, inclusiv munca la negru și pensii obținute prin mijloace dubioase.