Când prostului îi întinzi o mână,
Să nu te-aștepți la recompensă;
Nici cel puțin la „Ziua bună!”
Te va înjura pentru ofensă!.
Când prostului îi dai dreptate,
Să nu te-aștepți să-l ai fidel;
Nici cel puțin că-i speli păcate..
Ce ți le pune-n cârcă.. el!.
Când prostului mai dai o șansă,
Să nu te-aștepți să-și recunoască
Vina, nici cel puțin în transă..
E-un vis, pe el îl doare-n bască!.
Când pe prost îl ridici în slăvi,
Să nu te-aștepți să-și plece capul,
Nici lauri de-i prezinți pe tăvi..
Iar de nu-s, tu ispăşeşti.. Ţapul!.
Când prostului tot îi dai ghes,
Să nu te-aștepți la modestie;
Nici cel puțin c-a înțeles
Că-i doar bun-simț.. nu măgărie!?!.
Când prostului îi spui deștept,
Să nu te-aștepți la vreo favoare;
Nici cel puțin să-l ai adept..
Te dă afară-n gura mare!.
Când prostului îi spui..”valoare”,
Să nu te-aștepți s-o demonstreze..
Nici cel puțin să crezi c-o are;
Că te ia gaj.. ca s-o probeze!.
Când prostului îi spui că-i prost
Să nu te-aștepți la argumente
Că n-ar fi el.. Nu-și are rost;
EL, umple săli de.. parlamente!.
.. Şi, cum nu-i singur, are adepți;
Atunci cu prost, să nu te pui!..
Cât frunza şi iarba-s, de inepți!
Cert; poți să te adresezi.. oricui!!!
Sensul versurilor
Piesa descrie, într-un mod cinic și repetitiv, dezamăgirile suferite de cel care încearcă să ajute sau să înțeleagă o persoană lipsită de bun simț și recunoștință. Mesajul principal este avertismentul de a nu te aștepta la reciprocitate sau înțelegere din partea celor care nu o pot oferi.