Reții, când îmi erai iubită,
Nu te aveam, erai cu altul,
Făcusei zilnica-mi ispită;
Erai soție eu amantul?
Revezi, cotloane unde-ascunși
Și plini de patimi revărsate,
Ne căutam, întrepătrunși,
În zbuciumul vecin cu moarte?
Resimți, arome s*****,
Amestec de parfum și trupuri,
Când ne-mbătam dorinți trezite,
Din așteptări, din începuturi?
Rescrii, misterul neînțeles,
De pasiuni înzdrobitoare,
Cum varsă-albina, din cules,
Veninul din nectar de floare?
Revii, în gându-ți de presomn,
La erotismul în fantasme,
Ce ne-ofeream în ritm molcom,
Printre suspinuri-pleonasme?
Ne repetam, reții, revezi,
Cuvinte de amor.. nebuni!
Resimți, rescrii, trăiești, visezi,
Revii, îți simți ecou, răsuni?
Te-aștept, în brațe iar să-mi cazi,
Să-mi fi din nou o desfrânată
Cu buze rug, alin să-mi arzi,
Să mori sleită, iar o dată!
Colac, să-mi faci din mâini, picioare,
Să mă salvezi din gânduri tulburi,
Să-mi dai răsuflu-ți de răcoare;
.. „Sunt doar a ta”, perfid să-mi murmuri!..
03. 08. 2010
Sensul versurilor
Piesa explorează amintirile unei relații pasionale și interzise, plină de dorință și zbucium. Naratorul își amintește momentele intense și își dorește să retrăiască acea experiență, chemând persoana iubită înapoi în brațele sale.