Am făcut o greșeală
De neiertat;
Mi-am dat prea multă osteneală..
Răul altora-am răscumpărat.
Am făcut o greșeală
Neînchipuită;
M-am îndrăgostit până la boală..
Din mine-am rupt, m-am rupt, pentru-o iubită.
Am făcut o greșeală
Necalculată;
Am învățat, am făcut, prea multă școală..
Nu știam c-așa-i cariera ratată.
Am făcut o greșeală..
Ce naivitate;
Am crezut că prietenia-i reală..
N-am știut că-i doar o oportunitate!.
Am făcut o greșeală
Capitală;
M-am înșelat că dreptatea-i universală
Și m-au furat toți.. m-au lăsat cu mâna goală.
Am făcut o greșeală;
Multă sinceritate!..
Mi-am făcut din ea credință falsă, ideală
Și-am fost pedepsit la sânge, cu tenacitate.
Am făcut o greșeală..
Și poate multe mii;
M-am dedicat, le-am învelit lumea-n poleială,
Am crezut că ce nasc, este ca mine?!.. Am făcut copii.
Am făcut o greșeală
Ce-mi dă fiori de gheață;
N-am știut să mă reped, s-aleg, s-adun din îmbulzeală..
Am stat la urmă și mi-am irosit, un impotent, (o) viață!
26. 04. 2011
Sensul versurilor
Piesa exprimă regretul profund față de o serie de greșeli majore făcute de-a lungul vieții, de la naivitate și încredere oarbă în prietenii false, până la dedicarea necondiționată și consecințele amare ale acestora. Vorbitorul reflectă asupra oportunităților pierdute și a iluziilor spulberate, ajungând la concluzia tristă că și-a irosit viața.