Ce vis lăuntric am mereu scânteie
Să mă pătrund în pântec de femeie,
Prin poarta Edenului, ‘n lunecări complice..
Să mă împrăştii-n milioane de alice?!
Visez mereu strâmtori de acolade
De gracilis, se desfăcând petale,
Să mă afund în e*****l extaz,
Îmbrăţişând săruturi pe obraz.
Să simt pătrunderea în carne, pân’ la suflet,
Îngemănând dorinţe în sublim răsuflet,
Lipindu-mă-n broboane-n râs de lacrimi..
Mă revărsând în caldul loc de patimi.
Am gând la strângeri sacadate
În zbaterea de inimi acuplate
‘n tunelul de lumină-nspre amor..
Unde sleit de drag, un pic să mor.
Mă-ncântă pielea fină dintre coapse
Şi de-abdomen mi-aş face buzele sinapse,
Să sorb corpul de liră, ciupind coarde
De tremur de fior.. Iubire-aş arde!
Mă topesc tot de-nlănţuirea desfrânată,
Epuizând feminitatea, nudă toată..
Nebun sunt de dorinţe de pătruns
Tot mai adânc, dincolo de orice ajuns.
Am mintea-n amintiri de calde trupuri
Se delăsând, ca plasma-n vrute ruturi
Răzbunătoare, pe-un extaz de simţiri fine..
Sunt prizonierul, sclav al dragostei.. de TINE!
Sensul versurilor
Piesa exprimă o dorință arzătoare și o pasiune profundă pentru intimitate și conexiune fizică. Naratorul descrie în termeni poetici atracția irezistibilă și dorința de a se contopi cu persoana iubită, fiind sclavul acestei iubiri.