Te iubesc, da-te-n c***t
Îmi cer scuzele-napoi,
Vrei o parte din mine?
Bine! Îmi clonez un coi.
Asta-i o piesă de dragoste,
Iubirea plutește.
Când vei rămâne-n cărucior,
O să-ți devin pește
Ei, ești plină de speranță,
Crezi că nu te cred o zdreanță,
Ești ușă de biserică, hai să-ți dau o clanță.
Nu îți deschide sufletul în fața mea,
Deschide gura.
Și așază-te-n genunchi să preiei învățătura.
Dragostea învinge binele, e paradoxul etern,
Cum pălinca ne distruge nouă instinctul patern.
Eu nu evoluez, mi-e scârbă. Bunătatea e viciu,
sunt la fel de rău, nu o să mai fiu erou de sacrificiu.
Rămân sclavul iubirii de sine într-o fabulă nefastă
Și-mi bat joc cu grație de povestea noastră.
Sunt perfect, în p***a mea, de ce să mor lângă o proastă?
Cel mai mare defect al meu e fosta nevastă.
Te iubesc, da-te-n c***t
Îmi cer scuzele-napoi,
Vrei o parte din mine?
Bine! Îmi clonez un coi.
Asta-i o piesă de dragoste,
Iubirea plutește.
Când vei rămâne-n cărucior,
O să-ți devin pește
Între noi doi s-a destrămat o epopee
Și-am să te muiesc de-aici până-n Calea Lactee.
M-am schimbat cu-adevărat sau oare sunt aceeași brută?
Norocul lu’ ma-ta c-a murit și a scăpat nefutută.
Nu sunt supărat, să nu crezi că vars venin,
Am scris o piesă, versurile cu băieții la un vin.
Și-mi pare rău, am retrăit intens momentele noastre
Cu 3-4 autobuze pline cu tarfe proaste.
Rămâi porcu’, inamicu’, harfe și aere de divă,
Încă te topești după mine ca flegma-n colivă.
Sar din p***-n p***, ca bondaru-n derivă
Și ți-am făcut un șlagăr, fa, zdreanță parsivă.
Te iubesc, da-te-n c***t
Îmi cer scuzele-napoi,
Vrei o parte din mine?
Bine! Îmi clonez un coi.
Asta-i o piesă de dragoste,
Iubirea plutește.
Când vei rămâne-n cărucior,
O să-ți devin pește.
Sensul versurilor
Piesa exprimă un amestec toxic de dragoste și ură față de o fostă parteneră. Naratorul oscilează între declarații de afecțiune și insulte grosolane, reflectând o relație disfuncțională și un cinism profund.