Ai trecut iar pe strada mea
braț la braț cu altcineva
(venise luna mai,
iar tu râdeai, râdeai)
și, cum priveam în urma ta,
inima-n pieptul meu plângea, plângea.
Mi-ai lăsat clipele pustii.
Din ce simt, tu nimic nu știi
și (ce-i mai trist)
nu știi nici că exist!
Nu știi că seri și seri la rând
zeci de cuvinte dragi îți spun în gând.
Nu știi și treci pe strada mea râzând!
Ai trecut iar pe strada mea
și mă-ntreb: cine te-nsoțea?
Mă-ntreb și mă frământ,
făcându-mi legământ
să nu mai ies în drumul tău,
să nu mai am de ce să-mi pară rău!
Renunțam poate mai demult,
dar nu vreau gândul să-mi ascult.
Eu mai insist,
sunt încă optimist
și-mi fac nădejdi când vă plimbați
pe strada mea, sub zarzări încărcați.
Poate că totuși, totuși sunteți frați!
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimentele unui îndrăgostit care suferă văzând persoana iubită cu altcineva. El oscilează între disperare și o speranță fragilă, refuzând să renunțe complet la ideea unei posibile relații.