Iubirea mereu îmi schimbă viața
Din om bun ajung nebun
Prin iubire trăiesc nebunește
Te iubesc, atâta știu
Iubirea mereu îmi schimbă viața
Din om bun ajung nebun
Prin iubire trăiesc nebunește
Nu mi-e rușine s-o spun.
REFREN:
Că eu ca prostul când mă-ndrăgostesc
Rău mă lovește și nu mai gândesc
Că inima face ce vrea
Dar merită că e frumoasă dragostea
Că eu ca prostul când mă-ndrăgostesc
Rău mă lovește, nici nu mai gândesc
Că inima face ce vrea
Dar merită că e frumoasă dragostea
Că inima face ce vrea
Dar merită că e frumoasă dragostea.
-instrumental-
Oare cine poa’ să mă aline
Să mă iubească pe mine
Doar iubirea poate să îmi facă
Inima din nou să bată
Oare cine poa’ să mă aline
Să mă iubească pe mine
Doar iubirea poate să îmi facă
Inima din nou să bată.
REFREN:
Că eu ca prostul când mă-ndrăgostesc
Rău mă lovește și nu mai gândesc
Că inima face ce vrea
Dar merită că e frumoasă dragostea
Că eu ca prostul când mă-ndrăgostesc
Rău mă lovește, nici nu mai gândesc
Că inima face ce vrea
Dar merită că e frumoasă dragostea
Că inima face ce vrea
Dar merită că e frumoasă dragostea
Sensul versurilor
Piesa descrie starea de vulnerabilitate și confuzie resimțită atunci când te îndrăgostești, chiar dacă aduce și suferință. Vorbește despre ideea că, în ciuda durerii, dragostea merită trăită datorită frumuseții ei.