Sună goarna și răsună
(Feciorii Moldovei-Damian Spinei, Mihai Dolhascanu, Gabriel Treteag).
Sună goarna și răsună.
1. Sună goarna și răsună
Pe toți recruții ne-adună
Contingentul nostru pleacă
Inima în mame seacă
Nu plânge măicuță scumpă
Pentru noi armata-i sfântă.
2. Plânge și a mea măicuță
Când pun ranița-n căruță
Șuieră trenu-n Pașcani
Puneți feciori și sumani
Că nu știm ce vreme vine
Ne-a fi frig sau ne-a fi bine.
Recitativ: Nu plânge maică Românie
Că am să mor neîmpărtășit
Un glonț pornit spre pieptul tău
Cu pieptul meu eu l-am oprit
Nu plânge maică Românie
E timpul nostru să luptăm
Și din pământul ce ne arde
Nici o fărâmă să nu dăm.
3. Trece trenul prin Pașcani
Cu soldați și caporali
Și ne ia pe toți la rând
Rămân măicuțe plângând
Lacrimi multe poartă azi
Gustul sării pe obraz
S-aude scrâșnit de roți
Ne duce trenul pe toți
Și-om sluji a noastră țară
Și ne-o fi armata ușoară.
Sensul versurilor
Cântecul descrie plecarea tinerilor recruți la armată, evocând sentimente de patriotism, datorie și sacrificiu. Accentul este pus pe emoțiile mamelor care își văd fiii plecând și pe angajamentul soldaților de a-și apăra țara.