Nu sunt fitos
Dar parcă nici berea nu-mi place
Mă afișez într-un club de 5 stele
Îmbrăcat la 4 ace
Toate fete-n călcate
În sandăluțe finuțe
Te lasă fără aer
Când rămân fără hăinuțe
Unul după altul curge shout-ul
Nu mă doare capul
La 3 dimineața fac pe dracu-n patru
Nu mă pune pe mine
Să te duc pe tine
Cum mă duci tu pe mine
Lasă-o moartă, nu ține.
Ești fitoasă, dacă-ți pasă
Cu ce mașină voi veni la tine acasă
Ești fitoasă, dacă-ți pasă
La ce restaurant de miss te duc la masă
Ești fitoasă, dar nu-mi pasă
Că din păcate pentru tine
Ești o fitoasă fără clasă.
Pretenții, intenții,
atenții, intervenții
Zăpăcești bărbații,
te joci cu băieții
Farmecile tale,
n-au putere asupra mea
Eu sunt zmeu, haha
Nu ești vrăjitoare rea
Te ghidezi în viață
doar după aparențe
Și viața ta pare,
aparent fermecătoare
Cu prietenele tale
atrase nebunește
Ca și cotofenele
după tot ce strălucește.
Refren
Te pierzi în amănunte,
dar nu vezi esențialul
Ești prea atentă la detaliu
și nu vezi banalul
Care te complace,
încercând să fii ceea ce nu ești
Ce-ți dorești tu, zâna mea?
Sunt personaje din povești.
Știu că toate visați,
la un prinț pe un cal alb
Voi să dormiți,
să vă sărute până vă treziți
Bine, prințeselor
Sunt zmeu, nu harap alb
Dar când vă plictisiți
Tot la mine o să veniți.
Refren
Sensul versurilor
Piesa critică femeile care se ghidează după aparențe și sunt interesate de statutul social și material. Naratorul se poziționează ca fiind imun la farmecele lor și le ironizează aspirațiile către un prinț ideal.