O scufiță roșioară
Dacă port adeseori
Și un coș la subțioară
Cu merinde și cu flori
Este limpede socot
Că nu-s Barbă Cot.
Scufița Roșie eu sunt
Pe glume pusă și pe cânt
Străbat de veacuri drumul lung
La bunicuța să ajung.
Dacă mama răbdătoare
Îmi repetă iar și iar
Să nu ies de pe cărare
Și prin iarba să nu sar
Asta-nseamnă că de mult
Nu o prea ascult.
Scufița Roșie eu sunt
Pe glume pusă și pe cânt
Străbat de veacuri drumul lung
La bunicuța să ajung.
Dacă eu încalc povatza
Stând cu fluturii la sfat
Și se trece dimineața
Și ajung pe-nserat
Este limpede oricui
Că nu-i bine.. Nu-i!.
Scufița Roșie eu sunt
Pe glume pusă și pe cânt
Străbat de veacuri drumul lung
La bunicuța să ajung
Sensul versurilor
Cântecul prezintă povestea Scufiței Roșii dintr-o perspectivă jucăușă, evidențiind spiritul ei aventuros și tendința de a nu respecta întotdeauna regulile. Ea este prezentată ca un personaj vesel, mereu pus pe glume și pe cânt, care străbate drumul spre bunicuța, ignorând avertismentele mamei.