Punându-mi viața într-o ecuație rezultă
Că-s produsul dintre un fotbalist și-o necunoscută
Am fost obișnuit să cred că tot ce vine merge spre mai rău
Când pentru orice faptă se spunea că-s pampalău
Am fost mereu forțat să bag pe gât mâncarea cu sila
Poate de asta nu accept compasiunea ta și mila
Aveam 4 ani când cel care mă proteja, bunicul meu
Murise, atunci tăticul a prins tupeu să-mi dea primul neveu (bang)
Totul avea să se schimbe
Nu știam că poți ajunge alcoolist din colecționar de timbre
Printre zeci de certuri fără motiv ajunse momentul decisiv
Când i-am plasat lui tata o bucată-n incisiv
Știam exact ce fac, nu m-am pierdut cu firea
Ura e un sentiment mai puternic decât iubirea
Și privirea din ochii mei în acel moment avea să fie
Exact la fel ca a lui, ca la prima lui beție.
Refren:
N-am crezut vreodată tata c-o s-ajungem și aici
N-am știut la-nceput dar acum detest tot ce-mi zici
Mama, știu că nu-s destul de bun de pus în ramă
Dar n-am regrete, știi.. refuz să cred că sunt o dramă.
După divorț am tras la sorți cu cine să rămân
Asta sună ca și cum mi-aș fi ales din nou un nou stăpân
Mama îmi promise multe, însă nu știa s-asculte
Vorbele ei bune au devenit în scurt timp insulte
Nu suport ca cineva să-mi critice starea
Cum n-am suportat pe clasa I-a dictarea
Nu suportam să-mi fută capul când băgam lingura-n gură
Îmi spunea „ești ca și tac-tu” în loc de „poftă bună”
Ma acuza ca sunt un pacatos ce stie doar sa-ncurce
N-a putut sa ma educe langa icoana si cruce
Îmi reproșa anturajul, și limbajul meu flegmatic
O deranja de fapt ca nu ma mai miscau vorbele practic
Am reusit sa-mi detasez mintea, cotidianul
A devenit rapul si dragostea mea, pianul
Nesuportand indiferenta mea, sa vada ca nu-mi pasa
Mi-a pus hainele in plasa si m-a dat afara din casa.
Refren:
Sensul versurilor
Piesa exprimă refuzul de a fi definit de traumele din copilărie și relațiile disfuncționale cu părinții. Protagonistul își afirmă independența și respinge ideea că este o dramă, în ciuda experiențelor negative.