Să stai singur între patru pereți și s- aștepți minuni
Să asculți de alții și să crezi în minciuni
Să renunți și să-ți bagi p***a în ele promisiuni
Să fii nervos dimineața că e iarăși luni
Să te uiți atent la tine și să nu te observi
Să pui deoparte bani să-i ai și să-i spargi la nervi
Să te-ntrebi dacă e viața de c***t sau viața de câine
Să-ți aprinzi țigara și să zici c-o să te lași de mâine
Să ai nevoie de un sfat și de-o vorbă bună
Dar să nu găsești pe nimeni în stare să le spuna
Să te uiți la poze și să-ți amintești de cum erai
Sau să stai plouat într-o zi frumoasă de mai
Să te bagi în datorii pentru un vis f****t
Și să pierzi pas cu pas tot ce ai avut
Să fii trădat de femeie fără nici un rost
Și să realizezi după-aia cât de prost ai fost
Credeam în oameni morții lor de lighioane
Nu simt nimic că am fost tras în piept de prea multe persoane
Aveam în față orizontul conturat de viziuni
Crezând în vorbe sinceritate și promisiuni
Nu e nimic corect (știu) și nu aștept (nu)
Respect din partea ta știu că te doare în rect
Ma simt înconjurat de frig învelit cu 6 pături
Fără să uit cine a fost și cine nu alături
Nu mai simt plăcere nu știu ce poate să-mi ofere
Stau c-o mână pe somnifere cu una pe sticla de bere
Sunt în plină cădere imun la orice părere
Nu-mi doresc decât tăcere între fețe efemere
Am văzut prea multe înconjurat de praf și furtună
Nu vad nimic ieșit din comun vad doar țărani ieșiți din comună
Mi-am permis să aberez deschis drastic
Și știi de ce până și inima mea e de plastic..
Sensul versurilor
Piesa exprimă un sentiment profund de dezamăgire și alienare față de viață și de oameni. Protagonistul se simte singur, trădat și incapabil să mai găsească bucurie sau sens în existența sa, refugiindu-se în vicii și amintiri.