Nu mai vreau să văd de mâine, să aud, miros, să simt,
Cum se coace în geam o pâine și eu rămân doar la privit,
Cum atei își fac Dumnezeii dintr-o mână de lege,
Orbiți de febra aurului se mușcă frații între ei.
Vrei să uiți de tot, de toate, măcar pentru o zi,
Să nu vezi că mai nou furtu-i o joacă de copii.
Știi, e un pas între diferență și complicitate,
Da’ conștiința românului e în pat pe aparate.
Aparate de legi, mișcările lor ne privează
Cea mai mică șansă de a menține mintea trează.
Plin de rigoare, bahice, ne îngreunăm procesele motrice,
Să uităm lupta cu toți ce-ncet încep să te sufoce.
Sunt o voce care, în mulțime vrea să pătrundă,
Păcat că ea acum se complace în a fi surdă,
S-audă cum din mână în mână ne mână spre prăpad.
Nu mai vreau să văd, nu, nu mai vreau să văd.
Ref: Nu mai vreau să văd nimic din tot ce e,
Nu mai vreau să aud nimic, nici o voce,
Nu mai vreau să văd ce am în spate,
Poate timpu’ le rezolvă pe toate x2.
Din n motive, emotive vorbim despre adevărul trist,
Poate că distrug vise, mi-asum acest risc.
Ajuns la capătul răbdării, în spate nu mai pot privi,
Din tot ce e aleg să nu mai văd nimic, ca Stivii.
Am văzut destule rapace, lipsă de respect,
Chiar și gândurile mele sătule de acest aspect.
Mi-am făcut ordine în minte, am încercat să ignor,
Am făcut pe dracu-n patru, i-am trimis în mama lor.
Ai învățat să furi, să-njuri, să fii pampaș între duri,
Dai rateu mereu, inteligent, ai învățat să-nduri.
Între târâturi îți faci un loc dând din coate,
Poate vrei ca alcoolul să le-mpace pe toate.
Ai vrea să vină o zi în care să dispară tot ce-i rău,
Chiar azi ai vrea să nu vezi țărani la fiecare pas.
Ai vrea să uiți de sărăcie, de necaz,
Și nu mai vrei să vezi copii cu lacrimi negre pe obraz.
Încă visezi la o femeie să te știe pe de rost,
Să te-nțeleagă, într-un final va zice: „Nu te recunosc!”
Și vrei să crezi că tot ce-a fost e doar un rol jucat prost,
Nu mai vrei să vezi nimic din tot ce e, tot ce-a fost.
Ref: Nu mai vreau să văd nimic din tot ce e,
Nu mai vreau să aud nimic, nici o voce,
Nu mai vreau să văd ce am în spate,
Poate timpu’ le rezolvă pe toate x5.
Sensul versurilor
Piesa exprimă dezamăgirea profundă față de starea societății românești, corupție, sărăcie și lipsa de perspective. Naratorul își dorește să se izoleze de realitatea crudă, simțindu-se neputincios în fața problemelor.