CTC – Secretul Din Atom (Remix Posatomic)

De când omu’ nou a-nvățat să despartă atomu’n două,
Întreaga lume ți-a fost supusă la o amenințare nouă.
Acum imaginează-ți cerul cum devine roșu-ntunecat,
Și soarele din ce în ce mai puțin cald și mai îndepărtat.
Peste puțin timp n-o să mai ai nici măcar aer de respirat,
Și-n cazul că ești aproape de locul impactului vei fi dezintegrat.
În jur de-o mie de grade Celsius, s-ar zice că-i cald,
Până la vânturile atomice și iarna atomică,
Cu furtuni de praf.
Și-apoi când temperatura va scădea brusc,
Nu scapă nici o religie,
În final toate naționalitățile-și unesc destinele sub o singură nație,
Cu stema fiind simbolul radiației.
Oameni nu mai există, bombardați de aviație s-au jucat și ei.
Visul mutației biologice mă bântuie,
Destinu-i descris în zeci de descântece, mi se destăinuie.
Desprins din istorie, respins de știință,
Bântuit de alchimie, progresând prin suferință.
Fără procese de conștiință pornesc roata norocului,
Pariind pe suflete ne lasă pradă focului,
Savurând plăcerea jocului părăsesc pionii lor,
Lăsându-i pradă atomilor, văd mingi de foc în fața ochilor.
Un foc mistuitor, un nor de fum devastator,
Stârnind mânia razelor, scopu-i stârpirea raselor.
Ambii titani au în mânecă așii, și lașii
Se cred într-un labirint bicolor și-și încearcă pașii,
Gata să-și abandoneze ostașii în favoarea la mașini,
Gata să-i lase arși în ari și ce,
Orice-ar zice că-s alții ce-s,
Gata să sară-n fața la alice, gata să atace,
Inconștienți de pericol, furtuna neagră încă tace,
Câmpul de luptă zace sprijinit pe mii de ace,
Și din ce în ce mai greu se-nfruntă forțe titanice,
În lupta pentru trofeu noi tehnologii se-ntrec să aplice,
Realismul are noi grafice [sunt tragice].
Trăiesc din combinații, expert genetician ce combin nații,
Neputincios privesc cum mi se transformă-n zombie frații,
Cu bucățile de crom pirații bagă-n alții plasmă-n rații,
Fiece local e plin de focare de astm, în stații,
Subordonații îmi scad în număr, îmi crește gradul de pe umăr,
În tranșee la palmaree, agilitate de pumă,
Trebuie să deții, trebuie să reții: armele trebuie să le ții,
Trebuie să menții, fă toți demenții să dea dreapta cu drepții,
Hai încearcă: trage-ncarcă, trage-ncarcă tunul,
Rage parcă simți un fior când obuzul li se sparge-n barcă,
Guvernul concepe-o arcă și-n barcă toți oamenii de marcă,
În spațiu-i descarcă, rămâne doar mulțimea ce
În picioare se calcă.
Imaginați-vă un jet de sânge, o mamă c-un singur ochi ce plânge,
Un scâncet, un fel de mâncare ce miroase-a rânced,
Fiecare cutremur e precedat de un muget, valuri termale,
„Total call” e, cumva să nu fie batalionul tău în cale,
Cine scapă sapă după apă, se adapă până crapă,
E un război în care nu se va vedea steagul de culoare albă,
Banul nu mai există deci nu mai ai cum să dai sau să iei țeapă,
A noastră țeapă nu cred că va mai ajunge să primească-n mână prima leafă,
Des gust dezgust și scârbă, copii îmbibați în sânge ca o cârpă,
O fată fără mâini și picioare asta numesc băieții ț***ă.
A scris chestiile aceste, el doctor al infanteriei terestre,
Ca să nu ajungem aici dezafectați toți roboții în teste.