MCBecks.
[deliric1:].
În timp ce 1.618 devine 1, pentru 1.618 devine 1
pentru… punctul zero,
definesc centrul, creez spațiul, limitez percepția.
Obțin timpul, linearitate, urmează direcția.
Sens unic – realitate.
Prind energia captivă în legea ciclurilor – stabilitate.
Atractie, respingere, continuitate.
Sfârșit.
Scurtcircuit, rescrie-ți datele,
șterge tot, procură altele.
Reorganizează-le. Punctual.
În noi direcții, reorientează-te.
Reia procesul. Oprește-te.
Forțează-te.
Sunt descendent al luminii, moștenitor planului sfânt,
prins în mirajul timpului, prizonier pe pământ.
Martirul propriului gând, mă autoconsum. Ard în mine.
Renasc din nou, să ard din nou, să ard mai bine.
Vreau să zbor din nou, încerc să-mi aduc aminte.
Îmi forțez memoria, filtrez istoria, rescriu cuvinte.
Sunt agresat de ideologii, hărțuit de religii –
păcatele mă fac pradă fricii, sunt plin de vicii.
Adulmec indicii, îmi dezvolt simțurile, copil indigo.
Sincronizare progresivă spre timp zero.
Ascendență spre echilibru, în balanță.
Ascendență spre eliberare – rezonanță.
Cursă-n spirală spre asimilarea la sursa finală.
Las iluzia limitării pentru dimensiunea reală.
Simt calea că se simplifică.
Contradicție-n logică științifică.
Încalc legi în fizică.
În timp ce 1.618 devine 1, pentru 1.618 devine 1
pentru 1.618 devine 1.
Scurtcircuit, rescrie-ți datele,
șterge tot, procură altele.
Reorganizează-le. Punctual.
În noi direcții, reorientează-te.
Reia procesul. Trăiește.
Forțează-te.
Exprim extern, expus, extrem de redus.
Să devin expert, extins, cât exist nu-i exclus.
Dar caut exact opus, când totu-i fix, inițial inclus.
Invocat în vis, intuit în repaus.
Vad claritatea infinitului segmentată-n haos.
Neinițiat, vad: gând – pauză – gând – pauză.
Efect, cauză. Efect, cauză. – defect – pauză, pauză..
lipsit de călăuză sunt oprit la primul pas spre pace,
când ultima clauză cade, și mă lipsesc de materie,
încerc să m-agăț, nu pot, propria minte mă sperie.
Sunt controlat de iluzie.
Gânduri negre-mi controlează mintea,
mintea-mi controlează lumea, lumea se năruie.
Sunt imperfect. Am fost incapabil să accept, incorect.
Incomplet, deci mă arunc înc-o dată-n cerc,
înc-o dată-ncerc. E cert,
învață-n lumea asta cum îți poți picta paradisul.
Am plecat de la el și ne-a atras abisul, am rămas cu visul.
Sensul versurilor
Piesa explorează căutarea de sine și transformarea personală printr-o luptă cu iluziile și limitările impuse de propria minte. Artistul descrie un proces de auto-reflecție profundă, în care se confruntă cu propriile vicii și frici, aspirând la o stare de echilibru și eliberare spirituală.