[l doc]
bun venit în capitală
locul unde faci venit fără școală
unde fiecare nu ascunde ce vrea să pară
un oraș cu prea multe fețe
cine vine tre’ să-nvețe
că oricine e judecat după aparențe
lumii nu-i pasă ce știi
ci ce clasă deții
nu contează de unde vii
doar ce o să devii
reguli nescrise rup vise unul după altul
drumuri deschise devin închise.. privește iadul
copile vinovate afișând pupile dilatate
pastile digerate le fac psihic la bile din premiante
unde dragostea devine stres
unde dacă faci bani puțini e bine să-i faci des
unde dacă scuipi un vers sigur prost înțeles, nu-i combinație.
[deliric]
unde potofelul tău coboară din tramvai înainte cu o stație..
dacă nu ești atent,
unde fiecare e un foc latent
instabil în comportament
gata să-ți fac un compliment complet gratuit
te lasă complet aiurit,
ești complet ancorat în concret, ai murit
lipsit de spirit continui drumul
lipsit de lumină pe străzi întunecate
unde banul ți-e singurul frate
aici n-ai nimic când ai de toate
și cu toate astea numai cine nu vrea nu poate
bucureștiul te-nvață să lupți apoi înveți să pierzi singur
totusi n-aș vrea să fiu în altă parte sunt sigur.
[k-gula]
e locul unde poți fi prim actor cu rol de cascador
sărind de pe bloc fără saltea ajungând într-o secundă la 3 metrii în subsol
e loc destul la vorbitor când după un omor sau jaf la mol ești prins
iar poliția te invită la un ocol devi un spectator distins
în lumea facultăților cu grații, este orașul plin de patimi
e locul unde n-ai timp de discuții când ești prins la mijloc
fără un bonus pentru câinii străzii, n-ai chef de scăpare
e locu-n unde fiecare încearcă să apere cum poate ce are
micul paris la 1800, 2003 doar visul unor vremuri demult dispărute
totul arată un bucurești plin de teroare
cu străzi întunecate de păstrează cam aceeași duhoare
te doare ce vezi? dar parcă nu poți să crezi
e locu’ unde de stai cu ochiii deschiși tot te pierzi.
[vlad dobrescu]
în spatele figurilor banale
se ascunde adevărul că bucurești e un mare spital de boli mintale
oare sunt toți stăpâniți de complexe, poate..
n-are sens dar nu vezi nici un om vesel chiar în locul de unde
poți să-ți procuri tot ce vrei la prețul greșit în valută sau lei
e super ofertă de suflete, ce-ți dorești îți iei ce nu-ți apreciezi pierzi
ce nu vrei cu adevărat nu ai, ce iubești nu dai
și dacă pășești greșit o să-i suni p-ai tăi de la secție
sau-i pun p-ai mei care-s mult mai răi să-ți dea o lecție
dacă-mi greșești mie, căci sunt reguli care ar trebui să se știe.
[nai’gh’ba]
bucureștiul este casa, buticul de la colț e masa,
nevasta-ta-i amanta, destinul tău e dat în manta
degeaba crezi c-ai învățat să respecți
adevarul. hmm. doar fantezi pentru profeți
valoarea se măsoară-n grame de goldean masiv
la colț afli cât costă un scurt fără prezervativ
și. când ai crezut că ai scăpat curat
te trezești că tot ce știi e altfel sau ți s-a furat
în bucurești până și muia are complice gri
dacă nu știi ai grijă că și copiii pot ieși tot gri
în 16 ani de carten-ai dat de parte ai stat de-o parte
și-acum ești doar o țintă pentru moarte
Sensul versurilor
Piesa descrie o imagine cruda a Bucurestiului, un loc unde aparențele contează mai mult decât realitatea, unde banul dictează regulile și unde supraviețuirea este o luptă constantă. Versurile evidențiază corupția, violența și deziluziile vieții urbane, oferind o perspectivă sumbră asupra realității.