Târziu de tot, ațipește lumina x2
Iar eu mai cred în povești
Și pentru toată iarna poți să vii
Iar tu tot mai viscol îmi ești.
Acum ești numai păreri și îndoieli
De parcă poți clădi iubiri pe greșeli
Cu socoteli omori misterul de ieri
Frumos e când descoperi, cutreieri
Cărări din mintea și inima celuilalt
Cu ochii spre-nalt, oare de ce-am uitat?
Și ne-nvârtim în cerc ca un avion stricat
Ce păcat să nu știi ce vrei
Ziceam povești la limita beției
Mă țin de vise ca de marginea prăpastiei
Altfel sunt ca ei, atleți spre nicăieri
Trece viața așteptând să fie vineri
Sau noi doi fără ceas, mână de mână
În pas săltat ca astronauții pe lună
În inimă tună, aveam în palmă cerul,
Noi doi, pumn de țărână!
Târziu de tot, ațipește lumina x2
Iar eu mai cred în povești
Și pentru toată iarna poți să vii
Iar tu tot mai viscol îmi ești.
Să nu crezi în cutare și cutare
Sentimentele sincere sunt rare și doare
Democrația asta e la un pas de turbare
Dar piedici ireale te fac tare,
Pe noi ne țin în loc cele imaginare
Și noi căutăm până la ultima suflare
Tu mai știi cine ești, sau porți măști?
Cu scopuri lumești, să te amăgești
Să uiți cum era când eram împreună
Lasă inima să spună, n-auzi cum urlă?
Mintea cu gânduri vrea să o supună
Ai gustat adevărul, nu trăi-n minciună
Tu nu vezi, minuni ți se întâmplă-n față
Din aroganță nu le dai importanță
Și cazi în tentații, așa-i în viața
Ca un copil în cămara cu dulceață.
Târziu de tot, ațipește lumina x2
Iar eu mai cred în povești
Și pentru toată iarna poți să vii
Iar tu tot mai viscol îmi ești.
Sensul versurilor
Piesa explorează deziluzia într-o relație, amintindu-și de momentele frumoase trecute, dar confruntându-se cu realitatea prezentă. Vorbește despre pierderea inocenței și despre dificultatea de a menține sentimente sincere într-o lume plină de tentații și minciuni.