Îmi pare rău dacă n-am devenit ce ai vrut
Încă țin minte ziua și cât a durut
Și nu sunt sigur dacă sper să existe ceva acolo sus
Un presupus loc unde nu este vreun apus
De unde să mă privești cum am evoluat și m-am schimbat
De zece ani tot încerc să mă zbat și să răzbat
Am încercat pueril să mă fac plăcut de toți
Cum ai încercat și tu dar am înțeles că nu poți
Că nici primăvara nu-i apreciată de toată lumea după iarnă
Unii obișnuiți cu frigul, nu se mai gândesc la vară
Alții cu căldura, nu duc lipsă materială
Și nici tu nu ai vrut multe de la viață, chestii simple
Exact ca mine și încep să te înțeleg din ce în ce mai bine
De pe când toți erați la fel, la fel de săraci
Când nu conta haina pe care o îmbraci
Îmi lipsesc multe lucruri neapreciate la vremea lor
Cred că ăsta-i cu adevărat dor, regret și mă întreb
Până când vor fi lucrurile uitate din trecut
Mai trece o toamnă, deja îi ducem pe cei mici la școală
Mai trece o iarnă și așa încă un an
Rănile nu se vindecă, nici nu vor dispărea
Totu-i circular, se repetă într-un ciclu infinit
Fiecare vrem să schimbăm ceva crezând că-i finit
Dar nu-i nimic, ajungem cumva să-nțelegem
Dar până atunci ne ardem, ne consumăm
Ne credem nemuritori, de neînfânt
Până suntem aduși cu forța cu picioarele pe pământ
E o buclă infinită ce se aplică-n spațiu timp
În permanență-n fugă-n contratimp
Ultimele amintiri rămase sunt înconjurate de paturi goale
Fericirea consta în câteva vizite din ce în ce mai rare
Și totuși pare, că iubirea se transformă-n nepăsare
Chiar dacă doare, e doar acceptare
Recunoscând momentul, știind deja ce urmează
E doar incertitudinea datei care te apasă
Tresăream la fiecare telefon
Căprioara din bătaia farurilor, barca în fața valurilor
Aștepți fără pic de control asupra faptei
Se apropie finalul luptei dar nu vrei să accepți
Zâmbete false, gânduri pozitive îți tot repeți
Îmi pare rău că poate n-am devenit ce ai vrut
Oricum te-ai fi bucurat că am făcut ce mi-a plăcut
Și nu mai sunt capabil să mă mai uit în sus
Că de fiecare dată când o fac devin indispus
Simple alegeri din trecut acum prind contur prematur
Singur iau decizii nesigur, cum va fi ne spune cadența
Ea delimitează absența și prezența
N-am vrut să fie așa, dar cine a vrut
Poate data viitoare o să te prețuiască timpul mai mult
Sensul versurilor
Piesa explorează sentimentele de regret și acceptare față de pierderea unei persoane dragi și față de ciclicitatea vieții. Vorbitorul reflectă asupra amintirilor, a dorințelor neîmplinite și a acceptării inevitabile a finalului.