Când cu gene ostenite
seara scuipi într-o căldare
tot ce am mai scump pe lume
băutură și țigare.
Și privesc la asta lume
înecată în suferinzi
îmi apare al tantei nume
cum se scuipă printre dinți.
lalalalalalalalalallalala i x2
Țanta tu
stăpâna ceții
când a lumii
mulți luneci
suferința loc în viață
tu gândurile întuneci
peste tine câte
mii de bârfe
mintea ta este stăpână
câte dulciuri și bezele
vrea să apuce a ta mână.
lalalalalalalalalallalala i x2
câte câte nații icre negre
caviaruri ai pe suflet
de-ai vrea ca marea neagră
să o sece într-un clinchet
Te gândești la ostropețe
sau ai vrea o murătură
ca să umpli lumea-ntreagă
de pecingine și ură.
lalalalalalalalalallalala i
lalalalalalalalalallalala i
lalalalalalalalalallalala i
Te iubesc, slăvită Țanța
Fără tine n-aș avea
câinii asmuțiți asupra-mi
și ca soră ura grea
Te iubesc, slăvită Țanța
Fără tine n-aș avea.
câinii asmuțiți asupra-mi
și ca soră ura grea
Fără tine n-aș avea
câinii asmuțiți asupra-mi
și ca soră ura grea.
lalalalalalalalalallalala i
lalalalalalalalalallalala i
lalalalalalalalalallalala i
Sensul versurilor
Piesa este o satiră amară la adresa societății și a personajelor toxice din ea, personificate de 'Țanța'. Exprimă un amestec de admirație sarcastică și dispreț față de influența negativă a acestora.